MI6 ce?!

Lena Silver : 22 de ani 


Personalitate : Cute as a bottom, Lena este o fata dulce, cu o inima de aur, daca ar putea ar face bine, lucreaza intr-un spital pentru copii ca psiholog, de asemenea are si o latura mai rea, care iese la suprafata doar cand este prea nervoasa sau ranita. 


-Nts nts, de ce trebuie sa incalci tu toate regulile si sa ma faci sa vreau sa iti fac chestii pe care crede-ma nu le vrei? 


De cateva minute incerc sa respir cat mai usor sa nu fiu auzita, nu am crezut niciodata ca Timothy ar putea face asa ceva, intradevar stiam ca face parte din mafie, dar am crezut, de fapt, nu mi-a spus el cu gura lui ca nu se ocupa cu chestiile astea, ca prefera sa nu isi bage prea mult mainile in chestii murdare, ca e afacerea tatalui lui, dar ca nu ii prea place. 
Insa acum...ce vad acum nu este el. Nu este Timothy pe care eu l-am cunoscut, Timothy de care m-am indragostit. 
El nu este iubitul meu, nu este cel care ma trezeste in fiecare dimineata cu micul de jun la pat, sau barbatul care ma saruta pe frunte in fiecare nopate inainte sa adorm. 
Nu, acest Timothy este diferit, se vede pe fata lui cat de mult iubeste sa provoace durere, pot sa vad si de la distanta aceasta in ochii lui, foamea, foamea pentru a provoca durere, foamea de a face rau. 
Cum am putut sa fiu atat de oarba? 
Il vad cum isi ridica pistolul si il introduce nu foarte sensibil in gura barbatului legat de scaun. Stiu ce urmeaza si mai stiu ca trebuie sa inchid ochii, dar nu pot nici daca in momentul asta pistolul ar fi indreptat asupra mea. 
Aud sunetul inconfundabil de glont iesit din teava si imi lipesc strans mainile de gura incercand sa nu tip, insa tot mi-a scapat un gafait slab. 
Un moment mai tarziu corpul lui se intoarce spre directia mea, ochii lui ii prind pe ai mei si stiu. 
Stiu ca eu sunt urmatoarea. 
***
-Dra. Silver? 
Imi scutur capul incercand sa indepartez acea noapte din mintea mea insa nimic. La doua saptamani dupa ce am depus marturie impotriva lui, si la  o saptamana de la declaratia lui de amenintare asupra mea, sunt bagata in programul protectiei asupra martorilor. 
Ma simt cumva detasata de tot, de lume, de famiie, de tot ce era important pentru mine si aruncata intr-o lume rece, fara sentimente, in care barbatii in costum fac legea. 
-Agentul O'brien o sa ajunga curand aici, si o sa aiba grija de protectia dumneavostra. Va va integra intr-o noua lume, un alt nume, posibil si o alta infatisare, probabil o tunsoare noua si o alta culoare o sa fie ok. 
Aprob fara tragere de inima, parul este partea mea preferata din tot corpul, sunt mica de statura si fara forme, iar parul era practic partea mea favorita. Ei bine acum ce pot sa fac? Trebuie sa ma supun, pentru siguranta mea, si pentru siguranta familiei mele, nu vreau sa pateasca nimic din cauza mea.

James O'Brien
Personalitate dura, impunatoare si serioasa. Doreste sa isi faca treaba cat mai bine. A intrat in MI6 dupa ce parintii lui au fost torturati si ucisi de niste mafioti. Sora lui mai mica ii este foarte aproapiata si singura persoana cu care vorbeste orice. Nu a iubit niciodata pe nimeni si si-a dedicat intreaga viata si intregul timp misiunilor complicate, secrete si periculoase de care are parte si pentru care s-a antrenat ani intregi. Are douazeci si trei de ani si este cel mai dur si cel mai bun din grupul MI6 al tarii.



BIC

In timp ce conduc masina spre cafeneaua unde trebuia sa ajung privesc dosarul care zacea cuminte pe scaunul din dreapta soferului. Il citisem de trei ori si deja probabil il stiam pede rost. Sincer nu stiu de ce nu eram deloc mirat de soarta pustoaicei din fotografia dosarului. Probabil pentru ca multe fete din lumea asta sunt naive si cred in cine nu trebuie. Sau probbabil pentru ca asa este lumea in ziua de azi. 
Sting tigarea mentolata in scrumiera masinii mele puternice si de teren Nissan negru si cu insemnele agentiei MI6 pe ea si trag de volan intrand in parcarea acelei cafenele mediocre si simple. Le zisesem celorlalti colegi si mai mult lui Lex colegul meu si un prieten de nadejde sa fie cu ochii pe ea si in imprejurimi ca pe butelie, deoarece nu se stia niciodata cand poate aparea tignitul ala si ii poate face rau fetei. Nu eram un tip violent ca personalitate, nu adoram deloc sa ma bag in scandaluri dar natura meseriei mele se pare ca ma obliga sa folosesc forta bruta si armele din dotare. 

Imbracat civil acum, avand o pereche de blugi negri, un tricou alb si peste o geaca de piele, singurul lucru care zicea ca fac parte din MI6 era probabil insigna care atarna la gatul meu si probabil fata mea dura , corpul lucrat si temperamentul...ei bine sa zicem ca schimbator.

Intru in cafenea si scanez cu privirea incaperea, observand repede la o masa trei baieti si o fata. Recunosc imediat personajele doar ca ea era cu spatele la mine. Ma indrept serios spre ei si cei trei se ridica de la masa cu viteza stand drepti in fata mea si salutandu-ma militareste. 

-Sa traiti!
-Pe loc repaos. Comportati-va normal ca nu suntem la instructie. 
Acestia afiseaza cate un zambet discret si imi trag un scaun asenzandu-ma la masa cu ei. Atunci doar o pot vedea pe tipa cu care aveam sa lucrez. Mai degraba pe care trebuia sa o protejez. 

Era mult mai frumoasa ca in poze si aura ei de inocenta si teama parca inconjura intreaga incapere. Imi dau seama din pupilele ei dilatate ca nu are incredere in nimeni dar in situatia data nu avea de ales decat sa ne suporte pe noi. Totusi avea ceva anume, inca avea acea stralucire in privire, speranta. Ceea ce nu vezi la oricare victima cu care lucrez. 

-Domnisoara Lena Silver, ma numesc James O'Brien si sunt Locotenent special de teren al MI6 care se va ocupa cu protectia dumneavoastra. O sa trebuiasca sa facem cateva schimbari foarte curand. Dar deocamdata putem sa mergem acasa, aveti nevoie de somn si odihna, se observa ca nu ati prea dormit. Corect? 

O privesc cu un calm iesit din tipare si vorbisem cu o voce pe cat de serioasa pe atat de joasa pentru a nui da impresia ca tip la ea. Ii antrenam pe toti cadetii din M16 si aveam cateodata tendinta sa tip la conversatii normale pentru ca la antrenamente tip continuu sa fiu auzit si inteles de toti din sala. Ma priveste doar si astept sa aud un raspuns de la ea. Stiam ca ii era frica probabil si de mine acum dar speram sa nu mai simta asta multa vreme. Treaba mea era sa o protejez cu costul vietii mele, asta imi era meseria, nu sa ii fac rau.

Nu stiu la ce m-am asteptat de la agentul O'brien, insa in mod clar nu m-am asteptat la asa ceva. 
Mai mult ca sigur am trait sub impresia ca va fi la fel ca ceilalti. Imbracat la costum cu o fata sterna si cu un morcov in cur. 
Dar nu, cand s-a asezat langa mine nu mi-a venit sa cred, imbracat la blugi si geaca de piele, fara morcov in cur, insa da, cu o fata sterna. 
Vocea lui timbrata mi-a intrat pana in maduva oaselor si m-a facut sa tremur, putin de frica, insa si de altceva, ceva pe care nu pot sa pun degetul inca. 
-Nu pot sa dorm....iar acasa nu am voie sa ma duc. Am soptit. 
Dupa ce am depus marturie mi s-a interzis sa ma intorc in apartamentul meu, mi s-a spus ca acolo este primul loc in care Timothy va veni sa ma caute, mi s-a dat o camera gri cu un pat un televizor si o singura fereastra, cateva haine, si gata. 
Aceea a fost casa mea pentru doua saptamani, stiu ca fac asta pentru siguranta mea, dar cateodata mi-as fi dorit sa stau in comfortul propriului meu apartament. 

Imi umezesc buzele usor uscate si ii privesc e ceilalti agenti cu care am stat pana cand James O'brien a intrat in incapere. Amandoi ne privesc curiosi si cu o statura specifica. Drepti si cu corpul incordat, gata sa actioneze in orice clipa as avea nevoie. 
-As dori sa incepem deja cu planul care a fost facut pentru mine, si de care nu am fost informata inca, o sa dorm cand  o sa fiu sigura ca sunt la mii de kilometrii distanta de Tim...de el. 
Nu am putut sa ii spun numele, ceva nod mi se pune in gat si nu reusesc sa ii pronunt numele. E ca si cum ceva chichita in creierul meu care porneste o frica de fiecare data cand ii rostesc numele. 
Vreau sa plec de aici, vreau sa fiu cat mai departe de el, cat mai de parte si in siguranta la fel ca si familia mea. 
-Deci?

In ciuda fricii care o afisa si a nesigurantei nu credeam ca in contradictie cu asta poate sa arate si curaj. In general ma stapaneam extrem de bine si emotiile erau pentru mine puse in frau mereu. Regula numarul unu in misiunile de acest gen era "Niciodata nu empatizezi cu victima". Da, trebuia sa fiu nul, trebuia sa fiu atent pentru ca daca lasam emotiile sa imi afecteze judecata aveam sa pierd avantajul antrenamentului de ani de zile facut cu atata truda. Insa revenind la ce aveam in fata ochilor, nu imi pot stapanii totusi un zambet calm si bland in cultul gurii observand si la ea cum acea licarire din privire se intinsifica. Parca am fi comunicat deja din priviri doar si asta avea sa-mi usureze munca desi nu era cea mai buna metoda sa am grija de ea. 

Scot din buzunarul gecii niste acte si i le pun pe masa cu grija. 
-Aici ai pasaport, bilet de avion si celalte plicuri sunt pentru familia ta. O sa facem o excursie in Londra. Pentru ca aici se crede ca este periculos sa stai pana la procesul final cand trebuie sa fi martora, o sa se tina procesul in Londra. O sa pleci cu aceste acte de identitate false, o sa te tunzi mai scurt si o sa te vopsesti ca in poza aia? Ai inteles? 

Ii vad privirea cum se mareste pe actele de pe masa pe care cu mainile usor tremurande le studiaza cu grija. Parea usor hipnotizata de toate astea si imi dadeam si eu seama de ce. Inca ii era greu sa creada ca totul va fi bine si mai ales ca isi poate lua familia cu ea. Insa socul ii este mai mare cand isi da seama cum o cheama in noile acte, in noua ei identitate. 

-Da stiu ca probabil pare o prostie dar este mai sigur sa fi trecuta pe numele meu ca si sotia mea. Stai linistita, nu este nimic de acest gen, adevarul nume ti-l vei recupera cand totul se termina. Deocamdata o sa trebuiasca sa fim..sa zicem sot si sotie pentru ca doar asa mi se permite sa pot sta cu tine 24/24 in aceiasi casa. Sper sa nu te deranjeze prea tare.

Spun foarte calm si linistit spre fata care se uita socata cand la acte cand la mine. Stiu ca poate parea exagerat dar pentru siguranta ei trebuiau luate masuri disperate. Si stilul meu nu era sa ma unflu in pene ca un curcan unflat cu apa la abator si sa ies in evidenta, sa caut scandal si sa pun in pericol propria misiune, stilul meu era cel linistit. Trebuia sa stam impreuna, ea sa stea sub ochii mei cel putin doua saptamani din cate intelesesem eu si sa fie in siguranta pana il inchid pe acel nenorocit. Siguranta fara probleme si pericole mi se potrivea mai bine, desi atunci cand era nevoie, ei bine trebuie sa imi fac treaba in forta.

Cu o curiozitate inceata privesc actele, noul meu nume de familie, faptul ca imi pot aduce familia cu mine, desi sunt constienta ca nu o sa stam in aceeasi casa, din moment ce se presupune ca eu sunt casatorita acum, normal, trebuia sa imi fi dat seama, Timothy nu se va gandii niciodata sa caute o femie maritata.
Ma va cauta intotdeauna ca Lena Silver, in nici un caz Elena O'brien. Sotia unui comandat MI6. Nu stiu cum s-a ajuns la asta dar sper din suflet ca totu o sa iasa bine, indiferent de situatie. 
Cu maini nesigure ating plicul de masa, un alt plic pe care il rastorn pe masa si gasesc un nou set de chei, un nou telefon si bine inteles doua inele aurii. 

Doua verighete frumoase pana in panzele albe, ma prives sfidatoare obligandu-ma parca sa reactionez altfel decat ar trebui. Dar nu, stiu ca asta este pentru binele meu, asa ca, cu un oftat lejer, iau cea mai mica verigheta si o strecor lejer pe deget. 
Este rece si ma infior la senzatia pe care mi-o da pe deget. Sunt pregatita sa fac asta, asa ca iau si cealalta verigheta si fara sa ma gandesc ii iau mana stanga si strecor inelul pe degetul sau. O las inapoi pe masa si punand actele in poseta mea ma ridic. 

-Ei bine ce mai asteptam? Sa mergem. 
Le arunc piezis o privire celorlalti agenti care ma privesc cu gura deschisa si ma abtin cu greu sa nu fac un comentariu sarcastic, sunt o persoana calma, dar ei deja incep sa ma calce pe nervi. Tot ce au facut pana acum a fost sa se uite la mine de parca as fi un specimen rar si sa se comporte cu mine de parc as fi alienata. 
Ei bine nu idiotilor, sunt psiholog, si mai stiu ca macar unul din ei nu are toate tiglele pe casa.

Sunt putin surprins la gestul ei rapid de ami pune asa zisa verigheta pe inelar. Cand se ridica sa plece zambesc scurt si incontrolabil socandu-i si pe ceilalti colegi care fusesera cu mine. Iesim din cafenea si o conduc spre masina mea unde se suie in dreapta. In ciuda se pare fricii ciudate de pana acum avea si acea dubla personal;itate se pare, puternica si indiferenta. Se pare ca nu eram singurul complicat din echipa asta. 
Pornesc si fara sa vorbim mergem direct la locul unde locuia ea preventiv, de unde isi strange cateva haine si dupa ce le bagam in portbagajul masinii luam calea spre casa familiei sale unde desigur erau multe masini ale politiei si M16 ca sa se asigure ca familia ei este in siguranta. 

Dupa ce le explicam situatia si lor acestia strang de altfel cateva lucruri si suindu-se in spate la masina mea ne indreptam spre aeroport. Tot drumul este liniste, nici parintii ei nu zic nimic se pare. Poate pentru ca nici eu nu paream genul prea vorbaret. 

In spatele masinii nostre era masina lui Lex si a altor doi colegi care erau inarmati in caz de orice. Desi spre bucuria mea si a noastra am ajuns la aeroport in siguranta si dupa imbarcare se pare ca eu cu noua Elena aveam scaunele unul langa altul. Se pare ca Lex se pricepe destul de bine la treaba asta. Ne-am asezat si si pilotul anunta decolarea. Imi fixez centura si observ ca si ea incerca sa faca la fel dar nu poate, centura aia dandu-i batai serioase de cap. Imi abtin amuzamentul ciudat starnit de ea si intind mainile spre picioarele ei prinzand curelele centurii si inchizand-o cu o miscare simpla. 
Ma priveste scurt doar dar nu zice nimic, nici eu de altfel nu asteptam nimci de la ea, doar era meseria mea sa am grija de persoana ei. Scot telefonul sa il pun pe mod avion dar ochii mi se opresc la verigheta aurita de pe inelar. De ce oare ma simteam asa de ciudat? cei drept dupa anii mei de experienta era prima data cand aveam o asemenea misiune sub acoperire. Nu mai purtasem asa ceva pana acum. Dar aveam senzatia ca mai bine as fi purtat un bolovan in spate ca camuflaj decat sa port asta. Nu din rautate ci pentru ca imi dadea o senzatie extrem de ciudata cum nu mai simtisem pana acum. Ridic privirea spre ea si observ ca facea acelasi lucru ca mine. Se holba la verigheta de pe degetul ei. 

-O sa fie bine. Stiu ca poate nu iti place, dar cu cat mai repede cu atat scapi mai repede de treaba asta. 

Spun scurt referindu-ma la inelul de pe degetul ei. In ciuda inelului ea nu avea nici o obligatie pentru mine. Nu era deloc nevoita sa-mi gateasc sau sa imi spele sau alte lucruri . Eu stateam cu ea in casa doar pentru ca era nevoie sa o stiu in siguranta. Probabil fiecare o sa fie cu camera sa si treburile sale. Cel putin asa pare a fi.

Privesc cu cata incredere vorbeste cu parintii mei, si cu fratele meu apoi felul in care a rezolvat nenorocita aia de curea din avion. 
Cum mama dracului a reusit sa se descurce cu diavolita aia de centura n-am idee. Insa dupa ce am ramas singura cu gandurile mele privirea mi-a picat e micul cerc de aur care sta linistit pe degetul meu inelar de pe mana stanga. 
Straluceste ciudat in lumina difuza din avion si nu pot sa imi iau ochii de la el, arata atat de bine pe degetu meu, parca ar fi fost facut sa fie pus pe degetul meu. 

Ii aud ca prin ceata vorbele agentuli O'brien si aprob distrasa, imi las capul pe tetiera scaunului si imi inchid ochii pentru cateva secunde. 
Avionul incepe sa mearga pe pista si ma pregatesc pentru decolare, stiu ca nu o sa imi placa, urasc decolarile, imi infunda urechile si ma stomacul mi se lipeste de sira spinarii. 

Sper doar sa nu fie o calatorie prea lunga, pentru ca am de gand ca imediat ce ajungem undeva in siguranta sa ma tund si sa ma vopsesc ca sa mai completez un punct din lista care ma ajuta sa fiu in siguranta.

Am lasato sa se relaxeze desi o vedeam usor tensionata la decolare. Probabil nu ii placeau. Dupa decolare trecusera vreo 30 de minute de cand avionul atinsese viteza si inaltimea maxima probabil. Imi bag o casca in ureche si una o las afara pentru a fi atent la lucrurile din jur. Privesc pasagerii si am o presimtire ciudata. Da probabil chiar daca am doar 23 de ani am simturile ft dezvoltate, avand de la 16 ani multe misiuni importante. 

Ma incordez cand in fata mea la doua scaune distanta pe partea paralele mie observ o geanta ciudata care in loc sa stea sus in compartimentul pentru bagaje statea jos la picioarele unui pasager care avea parul castaniu lins si era imbracat la costum. Ca comandant al M16 aveam permisiunea sa port arma in avion asa ca ma bucur ca avusesem inspiratia de a baga in bagajul de mana un pistol incarcat. 

Cand insotitoarea de bord, o fata inalta si eleganta pe la 20 de ani probabil trece pe langa mine o opresc cu un zambet larg sui cu o voce draguta.
-Domnisoara, nu va suparati ma puteti ajuta cu centura?
Simt privirea "sotiei " mele pe mine si insotitoarea dorind sa ma ajute se apleaca sa prinda centura desfacuta de mine intentionat. Atunci o trag usor de umar mai in jos si ii soptesc calm.
-Sunt comandant al MI6 si sunt destul de sigur ca avem un atentat cu bomba in avion. Ai face bine sa te faci ca nu sti nimic si sa te duci lejer la pilot sa ii trasmiti asta. Spunei ca ia zis James O'Brien si sa trasmita turnului de control coordonatele avionului nostru, sar putea sa aterizam de urgenta. 

Saraca fata se albeste la fata prima data ca o fantoma stravezie si putrezita, insa prinde centura mea dupa ce isi readuce la normal mainile tremurande si afiseaza un zambet profesional cand se ridica si ma priveste cu o calmitate uriasa, desi in spatele acestui lucru stiam ca era speriata de moarte. Ii multumesc si acesta mai vorbeste cu cativa pasageri dupa care se indreapta spre cabina pilotului. 
Sa speram ca putem ateriza mai repede inainte sa fiu nevoit sa intervin. Dupa cateva minute de liniste doi tipi destul de mari se apropie de pasagerul care avea valiza jos si ii zic sa se ridice si sa se duca cu ei in spatele avionului. Sa speram ca nu mai sunt probleme. Eram destul de sigur de treaba asta si nu eram deloc tensionat deoarece fusesem invatat sa pot controla orice situatie. 

O vad pe colaga mea de scaun ca se uita la mine usor speriata dar nu indrazneste sa intrebe nimic.
-O sa fie bine, crede-ma ca...
Insa nu apuc sa termin fraza mea linistitoare ca se aud focuri de arma din spate. Oftez lung si ma ridic repede scotand din compartimentul de deasupra din sacosa neagra un pistol. Toata lumea vede si pare ca se sperie insa scot insigna si spun cu o voce calma si linistita dar autoritara. 
-Va rog sa faceti liniste. Lucrurile sunt sub control. Comandant MI6 va rog sa nu va panicati. Ramaneti la locurile voastre si totul o sa fie bine.

Dupa aceste cuvinte ii fac semn lui Lex care era cu mine si imi era subaltern sa se aseaza in locul meu langa "sotia" mea si sa aibe grija de ea pana eu rezolv treburile in spate. Chiar imi era tare somn si eram foarte stresat si obosit si imi facusem si eu niste sperante ca poate dorm pe avion. Aveau sa le para rau ca mau deranjat ca nu reactionez bine la lipsa de somn.

Cand am vazut ca isi desface intentionat centura si o cheama pe insotitoarea de zbor "sa il ajute" imi ingustez ochii, ce naiba? Adica suntem "casatoriti" de doua ore si el deja flirteaza cu o amarata de insotitoare? 
Ceva urat imi incolteste in suflet si nu imi dau seama de unde naiba vine? Si in plus de ce naiba sa ma simt asa ceva? Nu e ca si cum avem o relatie, oh atat de frumoasa! 
Lena! Il stii de doar cateva ore, inceteaza sa mai gandesti cu inima, ultima oara cand ai facut-o nu ti-a adus nimic bun. 

Imi scutur capul ca sa scap de toate gandurile ciudate insa nu ma ajuta cu nimic in momentul in care o trage mai mult spre el. Pe bune? Acum vrea sa faca sex cu ea de fata cu "sotia" lui?! 
Mainile mi se strang in pumni si imi inchid ochii pentru cateva secunde, ca apoi cand ii deschid sa vad ca insotitoarea nu mai e...huh?

Puteam simtii un val de tensiune de la el si confuza ma intorc sa il privesc, a patit ceva? Ii e rau sau ceva? 
Incepe sa imi spuna ca totul o sa fie bine, cand se aud focuri de arma venind dinspre cabina pilotilor. Drace asta nu e deloc bine... 
Il vad cum se ridica si linisteste pasagerii apoi pleaca lasandu-ma pe mine cu colegul lui Lexie...sau Lex oricum...
Acesta se uita la mine cu sprancenele ridicate apoi imi arunca o mina, ca si cum ar stii ceva ce eu nu stiu...adica ce dracu? Poate sa fie mai criptic de atat?! 
Ok, Lena, fii calma, poti sa faci asta, nu e ca si cum Timothy ar fi stiut ca esti in avion...poate ca sunt doar teroristi? 
Arghh asta nu ma ajuta, asta e si mai rau! La dracu, trebuie sa ma calmez inainte sa fac un atac de panica! 
Sa te ia dracu Timothy!

M-am dus spre cabina pilotilor unde aud tipatul disperat al domnisoarei cu care vorbisem. In cabina era se pare un tip imbracat in negru si amandoi pilotii erau cu capetele insangerate pe mansele avionului. Asta era clar ceva rau de tot. Maxi al doilea care era cu mine in avion vine dupa mine si amandoi acaparam cabina pilotilor neavand de ales decat sa il impusc pe tipul ala. Se pare ca pilotii si doi tipi mari care pareau a fi pusi pentru protectia avionului picasera prada tipului. 

Aud iar neliniste si tipete din spate unde errau pasagerii si ma intorc repede inapoi bagand pistolul in spatele blugilor. Parintii si fratele Lenei erau si ei in avion si puteam citii panica de pe chipurile lor si a celorlalti. Iar treburile erau mai rele deoarece aionul nu mai era pilotat se pare. Ma intorc spre scaunul sotiei mele si o prind de mana cu putere, o ridic de pe scaun si se vedea teama din ochii ei. O privesc adanc in ochi si ii spun incet apropiindu-mi fata de a ei. Mi-am impletit inconstient degetele intre ale ei verighetele noastre facand contact si simtind un fior de gheata pe sira spinarii. 

-Asculta, stiu ca esti speriata si iti cer mult. Dar am mare nevoie de tine. Tipul e terminat dar am pierdut conducerea avionului. O sa incerc eu sa pilotez si sa aterizam de urgenta in cat mai mare siguranta. Dar am nevoie de tine, de meseria ta ca psiholog. 

Ma priveste cateva secunde avand un soc mai mare cand aude ca nu mai avem piloti. Insa o strans mai tare de mana si o fac sa se trezeasca din frica. 

-Trebuie sa linistesti intreaga lume. Stiu ca nu esti obisnuita sa lucrezi cu 100 de oameni odata dar situatia o cere. Am nevoie sa fie liniste deplina de aici. Am nevoie sa fie lumea calma si sa nu fie tipete si panica ca sa aud tare si clar indrumarile turnului de control. Am nevoie sa nu imi stea in sapte 100 de oameni tipand in panica. Am nevoie sa stai aici, sa ii linistesti pe toti si sa imi dai mie ocazia sa va duc pe toti la sol in siguranta. Iti dai seama ce presiune este pe capul meu acum, iar faptul ca oamenii tipa nu ma ajuta deloc sa mentin luciditatea mea. Ajuta-ma, considero o misiune speciala. Considera ca faci parte din M16 si lumea are nevoie de tine. Eu am nevoie de tine Elena O'Brien. Ai inteles?

Cateva secunde ma priveste in soc si continui sa o tin de mana sperand sa inteleaga. Lumea era panicata si se simtea cum pierdeam altitudine din cauza lipsei contriolului la mansa. Eu nu stiam sa pilotez avioane dar eram singura persoana care avea destul curaj nebun sa incerce sa faca asta indiferent de experienta sau nu. Eram destul de nebun si destul de curajos sa incerc macar sa salvezi vietile a 100 de oameni nevinovati indiferent daca reuseam sau nu. Nu aveam de gand sa las oamenii sa moara fara sa incerc macar sa fac tot cemi sta in putere. Dar daca auzeam lumea tipand ajungeam si eu sa prind panica si probabil sa nu ma mai pot concentra destul de mult pe ce trebuie sa fac. Aveam sa cer ajutorul turnului dar trebuia sa fiu comple calm si complet stabil ca sa pot duce la sol acest avion. Si se stia ca panica nu ajuta la situatii limita. Cateodata este buna pentru momente scurte, dar acum nu era destul de scurt momentul. Asa ca speram sa inteleaga si sa ma ajute. Dar mai ales faptul ca ea era misiunea mea si ca cineva nevinovat ca ea, bun si frumos sa moara nu ma lasa sa cedez la presiune. 

Observ reactia ei cand iam pronuntat numele meu de familie si parca sclipirea uriasa din ochii ei se intensifica ca un far, aratand curaj si indrazneala. Era puternica si stiam asta. Era extrem de puternica si mai stiam ca ma pot baza pe ea. Intr-un mod deloc specific mie stiam ca ma pot baza pe ea si aveam incredere in ea. 
Afirma scurt din cap si afisez un zambet calm. 
-Multumesc, ma bazez pe tine sa fie liniste. Maxi tu ramai cu Elena, Lex tu ci vu mine o sa am nevoie de un copilot. 

Dupa cuvintele astea ii dau drumu la mana si ma indrept cu Lex spre cabina pilotilor unde ne asezam pe scaune. Da, acum e acum.

Icnesc surprinsa cand agentul O'brien ma ridica brusc de pe scaun. Degetele lui le ating pe ale mele si un sentiment complet intens si neasteptat de placut imi cuprinde corpul. 
Nu stiu de ce ma simt asa de atrasa de agentul care trebuie sa ma protejeze si cu viata daca e nevoie, dar e ceva care pare sa fie peste mine, care pare sa nu tina de mine ci de ceva mai presus de noi toti. 

Incerc sa nu imi pierd calmul in momentul in care imi spune ca are nevoie de mine, dar faptul ca pilotii sunt amandoi pierduti nu poate sa imi dea o senzatie prea placuta, oare stie sa piloteze un avion?! 
Ma cutremur numai cand ma gandesc ca asta ar putea fii ultima zi de viata a oamenilor din avion. Asa ca in momentul in care accept sa il ajut nu ma gandesc decat la faptul ca trebuie sa actionez repede si precis. 
Brusc plec de langa Lexxie, Lexandru sau cum naiba il cheama si ma duc tinta spre insotitoarea de zbor care acum cateva minute a fost atat de convenabil aproape in poala "Sotului" meu. 
-Hei ce ar fi sa pregatesti niste bautura tare si mancare pentru pasageri?! Trebuie sa calmam situatia daca mai vrem sa prindem ziua de maine. 

Nu raspunde, si simt ca ma apuca toti nervii, acum nu este timpul sa lase panica sa ii cuprinda corpul, asa ca mi-am luat un avant considerabil si i-am tras o palma de toata frumusetea. Trebuie sa recunosc ca a fost o senzatie placuta. 
-Cine dracu te crezi?! 
Suiera si eu imi dau ochii peste cap, chiar n-am chef de cacaturile ei. 
-Daca vrei sa mai apuci ziua de maine pune mana si prepara ceva bautura tare si poate ceva mancare ca sa calmam lumea. 
Imi intorc spatele la ea si iau in mana receptorul telefonului care transmite pasagerilor. 
-Stimati pasageri, ne pare rau pentru inconvenienta creata, problema este rezolvata si vom ateriza in curand la cel mai apropiat aeroport, colega mea va va aduce ceva de baut si de mancat, va multumim ca ati ales British Airlines. 
Pun receptorul inapoi si vad cu institoare pregateste ce i-am spus. Bun. Ies din cabina ei si ma indrept spre locul meu, dar nu ma asez ma duc in fata si observ ca nu toti sunt calmi. 
-Daca totul este in regula de ce aterizam de urgenta?! Tipa un barbat mai invarsta. 
-Domnule, va rog sa va calmati, aceasta este procedura standard. Acum ce ar fi sa facem un mic joculet ca sa ne relxam un pic?!

Stateam pe scaunul pilotului in dreapta mea fiind Lex copilot. Am luat legatura cu turnul de control al celui mai apropiat aeroport si se pare ca cel mai apropiat era in Sydney. Din cauza faptului ca deja scazusem altitudinea cu agitatia creata trebuia sa deviez spre Sydney pentru a putea ateriza cat mai repede. Adrenalina in mine pulsa ca o bomba gata sa explodeze. Imi daduse geaca jos si tricoul era ud pe mine cat si fata mea avea sudoare pe frunte si pe obraji. Aveam in grija 100 de oameni nevinovati si eu eram practic fara experienta de a pilota un avion. 
-Aici turnul de control Sydney, cand ajungeti la 5000 de metri inaltime o sa vedeti pe ecranul de bord directiile clare spre pista de aterizare. O sa trebuiasca sa intoarceti mansa la 60 de grade si sa indreptati avionul cu totul spre pista. 
-Aici O'Brien, receptionat. 
Oftez lung si simt ca incep sa ma sufoc. La naiba, incepuse si pe mine sa ma cuprinda panica. Daca reusisem sa duc avuionul pana acum in regula spre pista cel mai greu lucru avea sa fie aterizarea. Da, cred ca asta avea sa fie cea mai grava problema defapt. 
-James de ce nu ii spui nimic?
Aud vocea copilotului meu Lex, care-mi era cel mai bun prieten, confident si ne stiam de cand fusesem amandoi in clasa 1. Amandoi facuserm aceiasi scoala, acelasi antrenament, aceleasi lectii dar eu devenisem comandant pentru ca dadusem dovada mereu de lipsa de sentimente in misiuni. Ei bine Lex cateodata se  lasa coplesit de emotii si acest lucru te ucidea in ceea ce noi faceam.
-La ce te referi?
-Lena, Elena...este pe numele tau, sotia ta.
-Sti ca asa este misiunea....
-Recunoaste James, imi esti cel mai bun prieten. Vorbim orice in lumea asta. Nu te-am vazut vreodata in viata sa privesti asa o femeie, sa o atingi asa si mai ales sa iti pui incredere intr-o femeie cand depinde viata tuturor de noi si de ea. De ce nu crezi putin ca simti ceva.
-Pentru ca sti ce insemna M16.
-Stiu si am ales calea asta pentru a fi alaturi de tine mereu, imi esti ca un frate, dar te rog...nu rata dragostea vietii tale pentru munca care o faci. Banii nu aduc fericirea si singuratatea nu iti aduce fericire.

Oftez, avea dreptate dar defapt niuci macar nu stiam ce simt. Acum poate doar adrenalina din cauza faptului ca aveam in spate multe persoane de salvat si eu eram total pe langa. Dar undeva stiam ca imi pusesem increderea in ea dintr-un motiv. Nu degeaba o lasasem la conducere cu Maxi, celalat agent al meu la fel de bun ca Lex pentru a avea grija de ea. O lasasem pentru ca simteam ca va putea sa ajute. Dar mai mult puteam sa simt mana ei fina si calda in mana mea, puteam sa simt parfumul natural care-l emena si care-l simtisem acum cateva minute apropiindu-ma de ea. Poate avea dreptate Lex, poate undeva acolo in suflet o placeam, o adoram sau probabil luasem misiunea asa de in serios incat deja credeam ca sunt sotul ei, cert era ca doream sa o salvez si nu stiam daca din admiratie, spirit de responsabilitate pentru misiune sau pur si simplu nu as fi putut sa traiesc mai departe fara ea. 
Ma trezesc din gandurile mele si avand castile pe urechi apas pe botonul de intefon al avionului si spun clar si calm.

-Va vorbeste comandantul James O'Brien al MI6. Va rog sa ramaneti calmi si la locurile voastre. Va rog sa ascultati sfaturile doamnei Elena O'Brien si a insotitoarelor de bord. Va rugam sa va puneti centurile si sa fiti pregatiti pentru o aterizare de urgenta pe aeroportul din Sydney. Totul este sub control asa ca va rog sa va pastrati locurile si calmul. Multumim. 

Spun scurt si inchid microfonul.
-Tu chiar esti o minune a naturii.
-Stiu, haide sa aterizam sa scapam odata de grija.

Dupa ce zic asta intorc mansa spre aeroport si pot vedea pista. Dupa ce primesc indicatii de la turn cum sa deschis flapsurile si trenul de aterizare, reusesc pana la urma sa ating solul cu rotile desi fusese cam brusc si se vedea ca neexperiementat spre deosebire de un pilot adevarat. Cert era ca reusisem sa iii aduc la sol. Cel mai socant este ca abia reusisem sa pun frana, oprind botul avionului exact inaintea a doi mertri fata de turnul de control. Inainte cu 2 metri de al lovii si de a intra in el. 

-Greu cu franale , nu?
Afirm din cap si las capul obosit si secat de forte pe mansa avionului, nefiind in stare sa ma mai ridic. 
-Am trait sa o fac si pe asta...
Soptesc si continui sa respi greu simtindu-ma asa de obosit incat as fi adormit pe loc.

Cand avionul a aterizat cu o mica zgaltaiala am rasuflat usurata si cu maini tremurande mi-am deschis centura cu care am fost legata atat de strans de scaun de catre tipul ala care are nume de fata, Lexxie, Lex sau cum o fii. 
Ma ridic usor ametita si privesc in jurul meu cum toti excalama fericiti si se imbratiseaza, ce-i drept am trecut pe langa moarte ca popa.  
Ii simt bratele mamei in jurul meu si ma scufund pentru cateva secunde in sentimentul de protectie oferit de corpul ei lipit de al meu exact ca in vremurile bune, insa imi aduc aminte de agentul O'brien si ma deslipesc usor de ea doar ca sa il vad pe el cum iese transpirat tot din cabina pilotilor. 

Fara sa ma gandesc prea mult, sprintez pana la el si imi arunc bratele in jurul lui tragand-ul intr-o inbratisare puternica. 
-Ne-ai salvat viata. 
Ii soptesc in ureche ignorand total faptul ca este transpirat, nici macar nu ma intereseaza, important este ca suntem toti intregi. 
Apoi imi dau seama ce am facut si sfioasa ma deslipesc de el, ce dumnezeu a fost in mintea mea? Nici n-am apucat bine sa ma deslipesc de el ca este tras in imbratisare de insotitoarea de bord. Pe bune!? Doar ce m-a vazut pe mine ca il imbratisez si crede ca are si ea dreptul? Ce mama ma-sii este sentimentul asta aiurea? 

Imi dau ochii peste cap si  ma intorc spre locul unde mi-am pus bagajul de mana, apoi m-am intors catre parintii mei care ma privesc ciudat. Nu le dau atentie si incerc sa imi adun gandurile, la ce naiba ma asteptam? Oricum suntem casatoriti doar de forma.
Imi trec o mana prin parul meu inca negru si il astept in liniste pe O'brien sa vina ca sa putem sa ne continuam planul. 
Ce-i drept nu la Londra, dar in Sydney oricum ar fi mie imi convine.

Am tresarit ca un copil la cuvintele ei si pentru prima data ma simteam implinit cu faptul ca salvasem pe cineva. Doar faptul ca ma imbratisase ma facuse sa nu regret  curajul idiot carel avusesem. O indepartez insa foarte repede de mine pe insotiaoarea de zbor care probabil pusese ochii pe mine si dupa ce iau bagajul de mana iesim toti afara din avion unde cateva masini negre de teren ne asteptau deja pe pista langa avion cu girofarurile pornite.

O iau pe sotia mnea cu mine in timp ce pe parintii si fratele ei ii las intr-o masina in spatele nostru,. Linistea se lasa intre noi si caldura din masina ma face sa ma simt din ce in ce mai amortit. Probabil din lipsa de somn, de odihna ma simteam asa de sfasiat de puteri. Fara sa realizez am atipit scurt si capul meu a picat peste pieptul sotiei mele. In visul meu ciudat auzeam niste batai ciudate, ca batai de inima care deveneau din ce in ce mai accelerate, totusi ma trezesc repede si ma readuc la pozitia initiala intr-o bilversare totala. Aveam aproape 4 zile si 3 nopti fara somn si numai pe drumuri. Mai facusem asta pana acum insa nu asa de fortat si de lung. Cred ca imi atinsesem limita. Altfel numi explic de ce am cazut brusc inca odata cu capul in poala fetei de langa mine, intr-un somn adanc probabil, deoarece parfum care ma ionconjura nu putea fi comparat cu nimic in lume.

Am inghetat total cand fiind in masina capul agentului O'brien a cazut pe pieptul meu, inital m-am speriat si am crezut ca a lesinat sau ceva, insa cand am inceput sa ii aud respiratia egala si scoasa in pufaituri atat de gingase m-am linistit, a adormit, nu m-am miscat l-am lasat asa sa doarma, probabil tot stresul din ultimle ore si viata unor oameni in spatele lui l-au epuizat. 

S-a trezit cateva minute mai tarziu doar ca sa se reaseze in poala mea de data aceasta si mi-am permis sa imi trec mainile prin parul lui. Este atat de catifelat si ondulat, si atat de linistitor trecandu- mi asa fara nici un fel de stres degetele prin  el, zambesc si privesc cum verigheta straluceste de fiecare data cand trecem pe langa un felinar sau vreun unghi mai ciudat. 

Arata atat de bine pe degetul meu, incat atunci cand o sa vina timpul sa o dau jos o sa imi para rau...nu este ca si cum agentul O'brien o sa ramana legat de mine prea mult timp. Imediat ce Timothy va fi inchis, vom fii liberi amandoi, si nu o sa il mai tina nimic legat de mine...poate ca are si o iubita care e geloasa...ma mir cum de a fost de acord sa preia asa ceva... 

Imi trec limba peste buzele mele uscate si il aud pe Lex cum chicoteste. 
-E un miracol asa-i?! 
Aprob fiind neincrezatoare pe vocea me, atat de multe sentimente...toate contradictorii...nu stiu ce o sa se intample de acum incolo, insa sper sa nu mai avem parte de ceva atat de periculos.

Nu stiu cat dormisem. Nici nu ma interesa. Pentru prima data eram asa de linistit in bratele unei femei incat dormeam dus. Nici nu visam macar. Faptul ca a trebuit sa aterizez un avion cu 100 de peraoane in spate, ca a trebuit sa salvez asa vieti doar pentru ca sunt incapatanat si ca nu doream sa fie victime ma siolicitase si pe mine probabil la capacitate maxima. Intre timp unsa prietenul meu Lex de la volan care si el era obosit dar singurul meu sprijin solid contia sa conduca spre hotelul unde aveam sa fim cazati. Eu aveam sa stau cu sotia mea in camera in timp ce Lex avea o camera langa noi si MAXI O ALT camera langa noi. Insa pana sa ajungem acolo discutia intre Lex si Elena ei bine se pare ca continua.

-Minune sa sti. Poate par ipicrit sau ca le stiu pe toate. Dar domnisoara Lena sa sti ca James imi este prieten de cand eram in clasa 1 amandoi. Am absolvit acelasi liceu si aceiasi facultate. Insa spre deosebire de mine el a avut o exp de viata mult mai diversifucata. As vrea sa ramana intre noi treaba asta. Stiu ca daca mar auzi probabil mar jumulii cu pene cu tot. Parintii sai au fost ucisi, el a trait singur. Seful nostru al M16 la remarcat dintr-o greseala. Pentru ca se lua la bataia pe strada cu oricine. A fost o persoana foarte dificila dupa moartea lor. Dar in acelasi timp a fost singura persoana care ar putea intelege cel mai bine durerea altuia intr-o maniera extrem de calma sau mai degraba cateodata agresiva. Nu o sa vezi in viata ta un barbat care sa fuga mai mult de scandaluri ca el. Pentru ca nu le doreste. Dar nu o sa vezi in acelasi timp o peraoana mai incapatanta si mai plina de curaj nebun dar mai ales de ambitie sa apere ceeea ce poate iubeste mai mult in lume. James O'Brien este un pisoi...cu carcter de diaviol. Iti recomanda sa ai incredere in el si probabil...zic doar probabil sa ii acorzi o sansa lao a doua viata.

In secunda aia Lex opreste SUV-ul in dreptul hatelului unde aveau sa se cazeze. Lex ii trazneste o palma serioasa lui James desi Lena inca calcula cuvintele zise inainte de Lex dar mai ales inca se gandea la multe.

-Ohh, cine mama dracu...
Vocea groasa a lui James se face auzita in masina cand socat de palma primita de la Lex se trezeste si geme nervos obosit si dezorintat din cauza somnului. Acesta priveste in jur si injura printre dinti ceva nedeslusibil pentru Lex dupa care coaboara si se fraca la ochi privind hotelul de 5 stele unde se aflau. 

Odata cu ei opreste si a doua masina unde se afla familia fetei. Acestia se reunesc zambind si inbratisandupse in timp ce Lex si James priveau obositi si secati de forte scena. 
-Nu ti dor de asta?
-Probabil ca da...  Sopteste James in timp ce se indreapta spre intrarea hotelului unde afla abia atunci ca avea sa stea in aceiasi camera cu sotia lui. Odata ajunsi acolo primu lucru zis de James spre Lena este.

-Vreau un dus, am impresia ca nu mam spalat de ani de zile.

Dupa ce masina s-a oprit si nu am mai avut timp sa rumeg informatiile primite de la Lex. Ies din masina si parintii mei cu tot cu fratele meu sar pe mine si ma imbratiseaza. Inteleg ca situatia in care suntem este foartea aiurea, dar asta nu inseamna ca sunt pe moarte sau ceva. 
Cand intram in hotel aflam amandoi ca stam in aceeasi camera, si la o adica ar fi fost ciudat nu ca doi soti sa se cazeze in camere diferite. 

Imi ling buzele uscate cand James imi spune ca are nevoie de un dus, si in timp ce el este in baie cotrobai prin micuta mea valiza pentru ceva confortabil. 
Camera de hotel este mai luxoasa decat orice as fi putut sa imi permit eu. Patul pare atat de pufos si de primitor incat, imediat ce l-am vazut m-am indreptat spre el si m-am lasat sa ma scufund cateva secunde. 

Astept pana cand iese James din baie si apoi imi caut ceva sa ma schimb si poate fac si un dus...insa au fost doar ganduri pe care nu le-am dus la bun sfarsit. 
Imediat ce capul meu a atins una din cele multe perne de pe pat am adormit instant. Cred ca nu am adormit niciodata atat e repede si  atat de bine ca acum. 
Indiferent ca as putea fii in pericol, faptul ca agentul O'brien este cu mine ma face sa ma simt in siguranta.

Intru la dus si dupa ce stau mai bine de jumatate de ora, mai mult gandindu-ma nu neaparat pentru mine, ies imbracat in panataloni scurti si un tricou alb. O observ pe pat ca doarme si zambesc. Probabil amandoi am facut o treaba azi. Ea a calmat multimea eu am pilotat un avion plin cu multime. Hmmm,  isi merita somnul. Cu toate astea desi eram sincer tenatat mai mult ca orice sa dorm in pat cu ea , contiinta mea tampita si bine nvatata imi zice ca nu e deloc frumos. Asa ca iau loc in fotoliul pufos si pot zice comod care era in fata patului unde era si o masinta unde iti puteai conecta orice lucru la internet. Asa ca contecntez leptopul si dupa ce plimb netul ceva vreme inchid clapeta si adorm. Sincer nu stiu in ce pozitie adirmisem dar cert era ca nu era comoda cred. Cu toate astea clar dormeam ca un prunc.

Aud insa in ecou in capul meu sau mai degraba ca un vis ciudat o alarma. Ma trezesc buimac si privesc camera intunecata. Privesc patul si observ ca micuta mea sotie dormea. Stai am zis micuta mea sotie? Cred a is prea ameritit de somn. Cu toate astea imi amortise tot corpul in fotoliu asa ca de voie sau nevoie, mai ales ca muream de somn inca mam dus spre pat si mam asezat cat de silentios am putut pe jumatatea de pat libera. 
Doamne ce parfum...acum se simtea mirosul de 100 de ori amplificat. Avea un miros al parului extraordinar si un miros de piele. Nu trebuia sa ma ating de sa sa simt. Ohh haide James, lasa joaca.
Constiinta mea zicea nu, dar inima mea sfrijita de parfumul si caldura emanata de la femaia de langa mine ma fac sa zic da si adorm, probabil inconstint dar cand deschid ochii la rasaritul soarelui enervant vad dopi ochii care ma privesc intrebatori. De ce? Pnetru ca mainile mele o incionjurasera ca o menghina si o tineau langa mine, aproape. Iar ea ma privea doar cu niste ochii mari si cu o roseata uriasa in obraji fara sa se miste.

Imi retrag mainile desi cred ca as fi mintit sa nu zic ca dormisem cel mai bine in ultimii doi ani cel putin. 
-Scuze.. 
Sopresc pentru ca mai mult nu puteam zice atunci. Parca eram scos din filmele cu prosti. Nu stiam daca sa-mi cer scuze sau sa incerc sa reglez treaba asta cu ea. Doar raman calm si o privesc stand unul in fata celuilant in caldura plapumei si zambind practic unul atuia 
-Hai ca nu e asa de rau...
Soptesc amuzat de situatie doar si ma dau jos din pat indreptandu-ma spre baie.

Trebuia sa recunosc ca era ciudat...si nu ciudat in sensul negativ nu... cand m-am trezit si am simtit bratele puternice in jurul meu nu am putut decat sa gandesc de cat de protejata ma simt in ele, si desi este un agent si datoria lui este sa ma protejeze si cam atat, nu pot sa nu imi las mintea sa cutreiere in niste scenarii pe care le vad cu greu indeplinindu-se. 

-Mda...foarte amuzant... 
Ii raspund intr-un fel cu jumatate de gura dupa ce aud usa e la baie inchizandu-se in spatele lui si oftez, ma las pe spate inapoi pe perne si privesc tavanul. Viata mea e un haos, am fost nevoita sa imi pun parintii si fratele doar pentru ca am eu un gust in barbati care lasa prea mult de dorit. Sper din suflet doar sa nu ne gaseasca, sau daca o face, sa ma gaseasca doar pe mine si sa imi lase familia in pace. 
Dar la cum il stiu eu pe agent O'brien sigur va face tot e ii sta in putinta sa ma apare, iar asta eu un gand cu care ma pot linistii foarte repede.

Intru in baie si privesc oglinda. Oftez si vad o reflexie ciudata a mea pe care nu o mai vazusem . 
-Ehh haide, nu fi coplesit de emotii. Soptesc de parca as fi vrut sa ma incurajez pe mine. Trag aer in piept si intru in cabina de dus lasand apa sa ma relaxeze putin si sa imi linisteasca bataile de inima cu care ma trezisem. 
Ies dupa ce ma imbrac cum trebuie si imi ciufulesc inca parul umed. Dupa cateva ore de somn asa de bune si linistitoare si o baie calda, eram din nou in putere. 
Cand ies din baie raman blocat sa vad ca Elena nu mai era in camera. Panica imediat ma cuprinde cat si instinctul de pradator si agent si incep sa caut prin incapere persoana care trebuia sa o protejez. Ma indrept spre usa cu un pistol in mana doar sa o vad pe Elena afara pe hol in timp ce vorbea se pare cu mama ei ceva acolo. Acum dupa ce bagase asa sperietura in mine zau ca as fi vrut sa o mustruluiesc asa cum trebuie. Ma indrept spre cele doua cu o fata serioasa si ii pun mana pe umar, facand-o sa se intoarca la mine. 
-Niciodata sa nu mai pleci de langa mine fara sa spui nimic. Ai inteles domnisoara?
Privire ei se mareste si aud un chicot care vine din parte femei mai in varsta din fata noastra, care amuzata ne privea parinteste pe amandoi de parca eram toti copii ei. Ei bine la varsta mea ea chiar ar fi putut sa imi fie mama. 
Apare langa noi si tatal ei si fratele ei care zambesc se pare mult mai odihniti si cei doi colegi ai mei pregatiti de drum. 
-Gata de drum?
-Nu inca, se pare ca doamna O'Brien a fost prea ocupata sa fuga din camera ca sa stea de povesti cu mama ei in loc sa se duca sa faca un dush si sa pregateasca plecarea. Hai, fuga in camera si ai 10 minute sa fi gata. 
Stiu probabil eram dur si nu imi placea deloc sa fiu asa cu ea dar nu suportam ca persoana de care am grija sa nu ma asculte, mai ales ca eu faceam orice pt siguranta ei. 
-Bine, nu trebuie sa fi asa de morcovit...
Sopteste, isi da ochii peste cap si zambeste inainte sa plece si sa ma lase cu gura cascata pe hol alaturi de ceilalti. Ce tocmai zisese? Ahh, cred ca o sa o...invat o lectie tura viitoare cand mai zice asa ceva. Simteam tensiune care se aduna in mine si nu stiam de la ce se datoreaza. In general eram calm la misiuni si prioritizam totul, acum insa simteam o tensiune ciudata care se aduna in mine, o tensiune care imi tot zicea "Atingeo, atingeo, saruto, nu o lasa sa scape". Ok, cred ca trebe sa ma mai duc si eu la femei ocazional se pare. Hormonii mio iau razna.

Un pic rosie in obraji din cauza faptului ca James a vorbit..oh dar asa frumos despre mine in fata parintilor, imi placea prea mult cum se aude cand spune "Doamna O'biren" .
Ma intorc in camera si imi iau ceva schimburi apoi fug pana in baie unde intru sub dus, lasand apa fierbinte sa imi relaxeze toti muschii. 

Imi era imposibil sa nu ma gandesc la el, nu imi dau seama de ce naiba nu imi pot lua gandul de la el, nu e ca si cum suntem sot si sotie cu adevarat, nu e ca si cum avem o poveste in spate, nu e ca si cum ar exista sentimente. 
Dar nu pot sa neg felul in care ma face sa ma simt, nu pot sa neg felul in care ma simt atrase de el de parca am fi doi magneti. 
Dupa ce ies din dus ma schimb repede fac bagajelul si ies din camera unde ma asteapta toti cu priviri care mai de care mai diferite. 
Ma apropii de James si imi strecor degetele printre ale lui, era timpul de joaca daca el face asa, two can play this game. 
-Imi pare rau daca a durat prea mult, dar apa era asa fierbinteee....

Vorbeam cu ceilalti pe hol asteptand-o sa apara. Sunt surprins de gestul ei de a ma prinde de mana fara retineri si aproape ca inghet cu totul. Insa replica venita dupa aproape ca ma lasase fara cuvinte. 
Folosise o voce senzuala de parca exprima ceva aparte si mai ales saliva din gura mea se adunase asa de tare incat a trebuit sa inght in sec de cateva ori ca sa treaca senzatia de bale in coltul gurii. Nu imi explicam de ce pentru cinci secunde o vazusem deja dezbracata sub dus cum se spala cu burele si cum gemea de placere in bratele mele si...trezeste-te O'Brien! constiinta proasta, macar lasa-ma sa visez daca nu ma pot bucura in realitate. 
-Ohh serios? fierbinte? poate data viitoare incerc si eu apa asta...
Soptesc cu o voce groasa privind-o si ma aplec asupra ei destul de aproape cat sai simt respiratia precipitata la apropierea mea care tin sa mentionez ca era neprofesionala dar extrem de satisfacatoare. 
Aud chicotul lui Lex si privirile atintite asupra noastra care ma scot din starea de mascul feroce gata de atac, care ar fi dfost in stare sai devoreze tot corpul cu totul, fiecare particica si fiecare por din piele. 
Pe loc realizez treaba asta si ma retrag incet aparent foarte dur si normal cum eram in general, cel putin cum eram inainte sa o intalnesc. Trebuia sa raman la fel, nu trebuia sa las sentimentele si emotiile sa imi intunece judecata. Nu trebuia sa pun in pericol intreaga misiune doar pentru ca ea era frumoasa si misterioasa si pentru ca o chema O'Brien. 

Ne indreptam spre masini fara sa mai zicem nimic si plecam de data asta cu masinile, desi avea sa fie un drum lung, nu mai puteam sa risc sa merg cu avionul. Imi ajunsese o experienta ca dea dinainte, nu aveam nevoie de inca una. Asa ca alesesem sa luam masinile si sa conducem pana la Londra. Ei bine nu avea sa fie un drum scurt dar speram sa fie mai sigur. 

Dupa cateva ore in care fusese o liniste deplina opresc la o benzinarie mai mare. Acolo ne dam jos din masini si fiecare alimenteaza, ceilalti lasandu-i sa se duca sa faca cumparaturi pentru drum. Intre timp eu intru cu Elena in benzinarie. Ma invart pe langa niste raioane precaut si prind o cuttie de vopsea de par in mana de culoarea unui rosu minunat. 

Io intind imediat ei si ii soptesc.
-Du-te la baie, trebe sa schimbi infatisarea din nou pana ajungem. Ne vedem la usa. 

Afirma din cap luand cutia din mana si se indreapta spre baie. Acolo luand cu ea si o sacosa mica cu haine. Stau probabil trei sfert de ora plimbandu-ma de nebun ca un leu in cusca prin benzinarie si aud un tipat din baie. Speriat scot pistolul si fara retineri intru in baie femeilor. Acolo insa las pistolul jos cand o vad ca se privea in oglinda cu parul deja uscat si de acol rosu intens. Pot zice ca arata ireal, orice ii dadea sa schimbe, orice se potrivea la ea. 
-La naiba ca mai speriat. De ce tipi asa?
-Nu imi placeeee.
-Trebuie sa iti placa. PLus de asta consider ca arati foarte bine asa. Ti se potriveste. Nu trebuie sa tipi. Si...mai bine ai pune o bluza pe tine, daca nu cumva ai uitat ca esti doar in sutien. 
Spun aparent indiferent desi nici nu stiu de ce incercam sa ma straduiesc sa o privesc in ochi ca nu cumva ochii mei sa fuga la acei sani care frumosi stateau acolo si se holbau ei la mine parca din sutienul de acelasi rosu ca parul ei. Ohh doamne, de ce mi-ai dat mie misiunea asta? de ce tocmai mie? o femeie buna rau de tot si cu atitudine si mai ales frumoasa ca nimeni alta, de ce mie? 
"Pentru ca esti prost si pentru ca o meriti, deaia". Raspunsul apare imediat in mintea mea si ma apropii de ea de parca as fi avut creierul gol oprindu-ma in fata ei.
-Sugerez sa te imbraci si sa plecam, am stat cam mult pe aici...
Sopata mea aproape de ea fusese destul de groasa cat sa ii vad roseata din obraji cum apare din nou. "Saruto". "Gura constiinta proasta, nu pentru asta existi". Imi spun mie ca un dialog deloc placut cu propriul meu cap. Era muuult prea tentanta si linistea baii ma cutremura, deoarece puteam sa simt tensiunea care acapara incaperea, puteam sa simt cum creste temperatura peste tot si mie imi era din ce in ce mai greu sa fiu constient si lucid.

Nu aveam idee de ce dupa ce a am iesit din baie ma simteam din nou murdara, sau poate ca stiam, insa cine mama ma-sii ar fi crezut ca o sa ma ud tota ca o adolescenta la auzul vocii lui atat de groase, senzuale si de tentante? Eu in nici un caz. 
Adica puteti sa il vedeti? Nu sigur ca nu, dar va spun sigur ca daca ati fi fost in locul meu, cel mai probabil ati fi lesinat, un barbat atat de bun si de sexy si de bine lucrat si pe deasupra si agent CIA ar fi trebuit sa fie interzis. 
Pentru ca pe bune, era interzis de sexy, interzis de inteligent,si sunt sigura ca limba lui ar putea sa faca chestii interzise la perfectie si cu cea mai mare precizie. 
Nu ma ajuta nici faptul ca Lex pare sa chicoteasca pe sub mustati de fiecare data cand imi arunca mie sau lui Will vreo privire. 
Adica la mine e evident ca incep sa  am o mica obsesie pentru agentul car ar trebui sa ma apere cu propria-i viata. Dar el? Ma indoiesc ca ar vedea ceva foarte atragator la mine. 

Cand am ajuns intr-o benzinarie sau asa ceva, nu stiu, nu sunt prea atenta la imprejurimi cand mintea mea viseaza la agenti pe cai albi si niste maini ferme care sa imi framante tot corpul de parca as fi aluat de paine sau ceva... adica deja imi pot imagina mainile lui ferme peste tot in locurile mele preferate de pe corp... Imi scutur capul si ma holbez la niste pungi de jeleuri asta pana cand ma intrerupe si imi pune in mana un tub de vopsea rosie de par si haine. Fara vlaga ma duc la baie, nu imi place rosu, imi place cum  am parul acum... de ce naiba sa ma fac rosu? Oftez si imi pun culoarea in par, pana activeaza ma uit peste haine, nu-s rele, dar nici cele mai bune nu sunt, poate ca pot sa fac ceva cu ele. 
Totul se duce de rapa insa cand vad cum arata parul de rosu si ce ciudat arat incat tip de ciuda si Will apare cu pistolul in mana. 
Am spus ce sexy e cand tine un pistol? Nu...? Ei bine o spun acum. 
-Si ce daca sunt in sutien? Nu e ca si cum nu ai mai vazut o tipa in sutien pana acum. 
Murmur in barba si imi pun pe mine un maiou si geaca de piele ignorand cu totul bluza aia prea decenta, adica nu sunt calugarita sa imi pun o bluza care sa acopere tot. 
-Ok sunt gata, hai sa mergem.

Am zambit usurat cand am vazut ca se imbraca, altfel probabil erectia mea ajungea la maxim. Am iesit din baie si la usa ne astepta fratele ei care avea un  zambet smecher pe fata si o spranceana ridicata privindu-ne suspect. 
-Nu te mai uita Sherlok ca doamna O'Brian nu isi suporta parul. 
Spun sec si ma departez de ei mergand spre iesire unde ne asteptau ceilalti la masini. Toti arunca o privire spre Elena care atragea imediat atentia cu parul acela rosu, dar pot zice ca adoram parul ala. Imi placea si insainte dar acum parca avea un plus. Ne-am suit in masini si am plecat.
Orele trec in liniste deplin si se intuneca ceea cemi oboseste repede instinctele dar ma oboseste conducand. Insa nu ma opresc doar mai arunc cate o ocheada la fata din dreapta mea care adormise. Puteam sa vad fata de inger cand doarme si buzele carnoase dar cel mai mult imi sare in ochi decolteul generos care aveam impresia ca la lasat la iveala intenionat si asta imi manca mai mult nervii. 
Sunt trezit din visarea mea de statia din masina care era conectata cu masina din spatele nostru unde conducea Lex si familia lui,
-Auzi Robocop, poate tu ai baterii nelimitate dar noi nu avem. Ce zici sa tragem intr-o parcare sa dormim putin?
-Somnul este pt cei slabi de inger. 
-Foarte amuzant Robocop dar tu o ai in masina pe Elena normal sa stai treaz.
Aud in statie niste chicote usoare si imi dau ochii peste cap desi probabil nu as fi recunoscut nici in ruptul capului ca are dreptate.
-Tineti gura, fie la prima parcare luminata oprim.
-Asa ziceam si eu, si nu mai fi cu morcovul intre fese.
-Foarte haios iespuras,cand ne oprim iti bag statia aia pe gat.
-Pana imi bagi statia pe gat oricum o sa te scot din sarite Romeo.
Alte chicite se aud in statie si oftez.
-Inchide statia sau o sa faci de paza cand ne oprim si nu iti dau nici armele cu tine. 
-Si uite morcovul cum se adanceste. Abia astept sa imi bagi statia pe gat Romeo. Hai ca oprim la prima.
-Abia astept. 
Soptesc printre dinti si inchid eu statia. Avea sal coste pe Lex comentariile astea cand ne oprim. Insa realizez tarziu ca Elena se trezise si ma privea cu un zambet pe fata destul de larg semn ca auzise tot.
-Da, Lex o sa isi primeasca lectia pt gura aia spurcata.

Acesta chicoteste doar si parca ca noroc chir vad prima parcare si trag acolo. Trage si Lex masina langa a noastra si ma dau jos din prima. Se da jos razand si primu lucru este sa ma apropii de el si sa ii trag un pumn direct in nas, facandu-l sa dea un pas in spate.
-Tura fiitoare sa nu uiti cine tie superior si a doua oara sti bine ca o meriti cand deschizi gura prea mult.
In secunda doi ceilalti incep sa rada la scene haioasa, deoarece oricum nul lovisem asa de tare cum as fi facuto in mod normal. La furie daca loveam era posibil sa nu se mai trezeasca. Dar Lex avea stilul asta de a face glume si nu ca nu imi placeau dar nu doream sa se dea si mai tare de inteles ca chiar imi placea roscata. 
Avea sa fie o misiune data dracu si daca misiunea nu avea sa ma ucida, Elena sigur avea sa ma ucida psihic fara ca macar sa isi dea seama.

In mod special m-a asezat pe scaunul din dreapta in asa fel incat el sa aiba vedere la decolteul, insa pana sa prind vreo reactie de la el, probabil din cauza stresului sau probabil din cauza dorintei arzatoare care parea sa isi faca loc intre picioarele mele fara sa acordul meu, am adormit cu capul sprijinit de fereastra. Nu fu chiar cel mai linistor sau odihnitor somn, plin cu scene din trecut, plin de scene cu el...el amenintandu-ma, ceva din care m-am trezit cu un tresarit usor, doar ca sa asist la o conversatie care m-a amuzat teribil.
Careva sa zica ca exista o sansa ca agentul acesta sexy ca dracu sa aiba ceva pentru mine? Ar trebui sa il testez, sa ii vad reactiile.
In momente ca astea sunt complet disperata, pentru ca pur si simplu mi-a intrat pe sub piele si tot ce vreau este sa il simt, peste tot si nicaieri.
Coboram din masina la primul hotel gasit si il vad cum ii trage un pumn lui Lex, este gresit sa cred ca a fost atat de sexy cand l-a lovit?? Felul in care muschii I s-au incordat, acel fuund, doamne ma aduce la disperare!
Intr-un sfarsit face rost de camere pentru noi si cand ajung imi dau geaca jos ramand doar in acel maiou foarte decoltat. La fel de intentionat imi dau jos pantalonii, astfel ramanand doar in lenjerie intima, si imi deschid bagajul ignorandu-l complet.