Amurg Violet

Talpile mi se afundau in nisip si ma intrebam de ce?
De ce eu? De ce trebuie mereu ca eu sa sufar? De ce viata trebuie sa fie asa o tarfa?
Valurile se lovesc de stanci,exact cum o cladire se prabuseste la pamant,exact cum inima mea este facuta bucati in fiecare zi,la fiacare amurg.
Atunci m-ai parasit iti mai aduci aminte? La dracu Lissa,de ce nu poti fi si tu dura macar odata in viata?
Pentru ca nu sunt asa! Eu nu pot fi rece ca o regina de gheata. Nu eu sunt mai mult o Alba ca zapada fara pitici,si o Bell fara Bestie. Intr-un cuvant sunt un nimic.
Ma prabusesc la pe nisipul ud,bagand adanc degetele in el. Luandu-l in pumni si sfaramitand-ul. Exact asa cum a facut si el cu iubirea mea.
Au trecut 140 de ani,si nu pot trece peste
Amurgul violet trece,iar eu sunt la fel de distrusa si neagra de furie,neagra de durere si ura.


PS: Titlul nu e inspirat din opera lui Stephenie Meyer,ci din Poezia Amurg Violet de G.Bacovia.

Taylor.



Ma indrept incet de tot, catre malul marii.Iubeam amurgurile din cauza faptului ca ma faceau sa cred ca sunt om ca oricare altul.
Insa stiam ca nu sunt, ca nu sunt ceea ce par, si ca dupa ce mi-am distrus familia, a trebuit sa devin din ingerul ce sunt,un demon.
-eu..oare..oare ce vreau de la viata? ma intreb cu voce tare asezandu-ma in nisipul cald din timpul zilei.Privesc marea ce venea catre tarm si se retragea.O priveam si nu intelegeam de ce mi se parea asa interesanta,poate pentru ca marea era libera, pleca si venea cand veeia ea de pe tarm, eu nu puteam pleca nicaieri.
Oftez lung si ating nisipul cu mainile, simtindu-l fin si cald...si ma tot intreb daca exista si un om asa cald .

Priveam catre cer ca un copil neajutorat, parul roscat si rebel lasat in razele amurgului devenea mult mai colorat.
Ochii rosiatici dar ingeresti incearca cu greu sa faca fata luminii soarelui ce inca stralucea dar nu destul de puternic incat sa nu ma faca sa ma uit la el.
Brusc insa simt o prezenta ce ma face sa tresar putin,undeva in mine.Privesc inainte si observ undeva in valurile marii albastre o silueta ce parea feminina,supla si ce aducea din departe un miros dulce si atragator.
Privesc in acea directie si ma lovesc imediat cu privirea de privirea ei.Era o fata, si dupa instinctele ingeresti imi spune ca este ...vampir.Speram doar sa ma insele acel instinct si sa nu cred ca exista defapt cineva ce sufera defapt.
Desii eram rece si dur,privirea mea exprimand doar duritate, sufletul cat si inima erau de inger, ceea ce ma facea defapt intelegator,prietenos i melancolic dese ori.
Nu indrasnesc sa fac alt gest, si rup contactul vizual mutand ochii catre cer.Stiam ca daca voi mai sta mult asa si ma va atrage in privirea ei, o sa revin la Taylor cel linistit si dulce, iar eu nu doream sa fiu asa,cel putin nu de cand parintii mei au murit ucisi de mana mea.Nu doream sa ma atasez de cineva si sa ranesc dupa.
Ii simt insa parfumul ce venea din apa, ma ridic incet de jos si bag mainile in buzunarul blugilor albastri privind tot in sus,simtind picurii de ploaie ce aparusera in doar cateva secunde si in acelasi timp scurt imi udase hainele pana la piele facand tricoul putin larg sa se lipeasca de mine.Ma indrept incet catre mare si intru cu picioarele,simtind apa ce era rece dar relaxanta.
Parul roscat mi se uda imediat facandu-l sa stea lipit de capu meu, iar cateva suvite sa se lipeasca de fata.
Oftez lung, doamne...cat iubeam ploaia....

Nu as fii sperat ca o fata asa draguta sa se uite la mine.
Ma intorc cu spatele catre ocean,incercand sa ii evit privirea.
Insa tresar auzindu-i vocea ce mi se parea si mai fermecatoare de aproape.
Ma saluta politicos,chear daca in vocea ei era timiditate dar si parca frica.Nu frica de mine ci de faptul ca as puteao respinge.
Ma intorc catre ea,lasand ploaia inca sa ma ude,auzind tunetele si furlgerele ce strabateau cerul si spargeau linistea dintre noi.
-Buna, nu este cam frig sa stai asa pe vrmeea asta? intreb afisand un zambet cald.Ciudat era prima data dupa mult timp cand aratam un zambet prietenesc.

Dupa ce am facut cunostinta cu ea, desii mi se parea cam ciudat, la strangerea ei de mana am simtit un fior rece ce-mi strabatu intregul meu corp.
Era ca si cum mar fi curentat fara voie.
Nu stiam ce sa mai spun ,pentru a lega o fraza ca sa spargem tacerea dintre noi observand ca se uita tot in jos.
Nu eram comunicativ de gel,insa daca reusisem sa fac cunostinta cu ea,pai macar sa incerc sa leg si eu o fraza ca un om normal desii banuiam ca deja stie ce sunt.
Fac cativa pasi mici si trec pe langa ea bagand picioarele in apa ce mi se parea calda dupa strangerea ei de mana, si las continuu poaie sa-mi dezmierde fata.
-Pot sa te intreb cati ani vampirici ai? asta daca nu sunt prea...curios, spun intorcandu-ma cu fata la ea din nou,privindu-i tinjuta ce ii arata frumoasele forme.Era micuta de inaltime iar parul cat si structura corpului erau parca prea frumos conturate pentru gustul meu.

Imediat intuitia ma anunta ca ea fusese om inainte.
Simt insa cum intrebarea mea o cam ravasise, simtindu-i tristetea ce o apasa.
"Offf..un mare idiot is si eu" imi spun incet jucandu-ma incet cu picioarele in apa rece a marii.
Incerc sa ma resemnez si sa nu arat cat ma lovise si pe mine intr-un fel tristetea ei.Un inger fiind mereu usor de lovit cu o tristete a cuiva din jur,pentru ca asa eram noi.Fiinte ceresti prea blande si pure ca sa putem sa uram.Inafara de mine, eu uram din tot sufletul viata asta.
-19 ani am, ceresti..nu stiu..eu stiu doar ca m-am nascut aici...spun incet lasand ploaia sa imi dezmiarda fata,suvitele roscate de par ude mangaindu-mi fata calma ce inspira incredere si cateodata eram dezarmat de asta.
Dar la dracu..si vocea ei parea asa de fermecatoare si prietenoasa nu intelegeam insa privirea aia parca plina de ura.Simt imediat asta cat si tristetea ce o ravasise atunci.
O privesc incercand sa ii gasesc privirea observand ca lasase capu in pamant.

Incerc sa nu par deloc agitat observand-o pierduta.Pierduta?Nu cred..nu parea genu sa se piarda in fata cuiva.
Dupa mica discutie...linistea devenea apasatoare.Nu stiam insa ce sa fac sa scap de acea liniste ce ma dezorienta.Simtisem din nou acel curent..parca electric si in acelasi timp magic,ce-mi strabatuse atunci mana si incercam sa realizez ce este.
Valurile se auzeau,prea tare pentru mine,printre picirii alerti de ploaie.
-Ai zburat vreodata? intreb spergand linistea dintre noi,o liniste ca de groaza.
Acesta intoarce privirea catre mine si atunci ochii mei rosiatici , pica prada ei.O vedeam aproape, era asa de frumoasa, aveam impresia ca simturile ma inseala si poate e inger.
Oricum nu conta ce era, eu o consideram draguta,prea draguta insa ma abtin sa incep cu complimentele deoarece nu asta eram eu.

Observand ca ezita sa ma priveasca si parea din ce in ce mai debusolata si pierduta ma ridic de langa ea spunandu-i prind departe catre orizont,unde marea se unea cu pamantul.
-Nu vrei sa vezi cum e sa zbori printre nori? intreb aparandu-mi un zambet gingas pe fata,incercand sa il ascund insa repede mutand privirea catre ea privind-o in ochii.
Parca devenisem un copil neajutorat in fata ei, reusind sa scoate de la mine acel zambet ce il aveam in trecut.Poate nu chear tot, dar reusise sa faca asta in doar cateva minute cat statusem langa ea.

Observ ca azita prima data,insa ma accepta dupa cateva minute de gandire.
Zambesc calm,incercand sa o relaxez.Ii intind mana pentru a o ajuta sa se ridice de jos si accepta.Simt iar curentul,insa de data asta nu imi retrag mana.
O trag incet langa mine ajungand sa o lipesc de corpul meu.Incerc sa o linistesc observand ca era mai debusolata ca inainte.
-Linisteste-te.. nu vei patii nimic cu mine...spun calm cuprinzand-o in brate.
Imediat ce fac asta, si simt cum acel curent imi strabate de doua ori mai tare corpul, incep sa stralucesc inchizand putin ochii.Dupa cateva secunde din spatele meu doua aripi albe, lungi si mari,stralucitoare isi fac aparitia.
Acesta ma priveste stupefiata,insa incerc sa o fac sa nu se piarda prea repede.
-Incearca sa te tii bine de mine...spun afisand din nou un zambet protector, si batand incet din aripi o ridic usor de la sol,tinand-o strans in brate,observand ca ea inca nu ma tinea in brate din cauza dezorientarii sau fricii.

O simt ca ma cuprinde in brate, de frica inaltimii cred, nu puteam realiza sigur.
Ma ridic in sus ca o sageata pana ajung undeva departe,unde nu se mai vedea marea,printre norii albi si pufosi.
O tin in brate si incep sa zbor mai incet, acesta ma strange mai tare in brate,observandu-se asa de departe de sol.
-Uita-te jos...nu se vede mai frumos marea asa? intreb lasandu-ma putin mai in jos,de unde se vedea mare, pe o distanta nemarginita.

Era parca..mult mai schimbata..era zambitoare iar starea ei de spirit se schimbase.O simteam..eram lovit de bucurie si libertate din partea ei ce ma face sa zambesc copilareste si sa o strang in brate mai tare.
Incep sa zbor incet,..pentru ca ea sa vada continuu marea nemarginita..
-Uite..sa-ti mai arat ceva..spun zambind si ma inalt mai sus..mult mai sus pana ce marea dispare din vederea ei.Eram deasupra norilor..unde soarele se vedea mirific..printre nortii albi pufosi..nimic nu putea ajunge asa de sus sa vada defapt soarele..sub acei nori albi..erau altii negri..cei de jos unde ploua..insa noi eram in bataie soarelui.
Era un vant racoros,aerul era putin mai greu de respirat din cauza inaltimii,insa pentru mine nu era greu de controlat.
-Hei esti bine? o intreb observand ca ramase blocata mult mai mult.

Da..chear uitasem acolo sus ca e vampirita,insa asta nu face sa nu simt acel curent ce ma cuprinde din nou cand ma strange in brate mai tare.
Ma plimb putin deasupra norilor cu ea, batand din aripile lungi ai albe,risipind norii cand loveam cu aripile puternice in jur.
Totul parea mirific..o minge de foc..norii albi ca de gheata..o fata minunata ce ma tinea strans in brate..mi se parea un moment sublim.
Insa cum era de asteptat..eu ca inger aveam o gramada de dusmani.Si nu orice dusmani,cei mai puternici din lumea subterana.
Brusc tremur mai tare simtind un pericol ce se apropia repede.
-La dracu..nu acuma..spun incet si ma las in jos coborand cu o viteza uimitoare catre pamant.Ajung jos si ma opresc la limita aproape izbindu-ma de pamant..incerc sa ii zic ceva fetei,insa sunt lovid in plin de o sageata.
Pun scutu angelic in fata mea dupa ce sunt lovit vrand sa ne apar pe amandoi.
-Tu trebuie sa pleci Lissa, am niste..."prieteni" ce se pare ca ma vor vizita, scuze ca acel moment de sus nu a putut dura mai mult..promit ca data viitoare sa fie mai frumos..spun zambind scurt..si o prind de mana..concentrandu-ma imediat.Brusc dispare de langa mine si este teleportata in camera ei.
Eu pic in genunchi pe plaja, scotand sageata fortat din mine,incercand sa ma vindec cu aura ingereasca,insa aveam nevoie de timp..iar acuma..nu aveam parte de timpul necesar.

Ma trezesc brusc cand o vad pe Lissa langa mine.
La dracu..nu are ce cauta aici.
Insa ma trezeste si mai tare cand vad ca Nate..era defapt "creatorul" ei.Adica el o muscase..si din cuvintele ei inteleg imediat ca il uraste si poate ii facuse rau in trecut.Un sentiment de furie imi strabate imediat mintea facand ca tot corpul meu sa straluceasca imediat.
Un nenorocit ca el ia distrus viata Lissei? tocmai el..din toti din lume el? saracutu..avea sa aibe parte de o moarte subita.
Ma ridic in picioare s incep sa rad,ochii mei rosiatici strlucind imediat iar aripile albe isindu-mi la iveala.Simt cum nu ma pot controla vaznad-o jos si mai ales ipocrizia cu care vorbea Nate cu ea.Nenorocit.
Brusc un vant puternic invaluie plaja, iar corpul meu devine mai puternic cat si aura..incepand sa ii faca pe cei din jur sa se simta rau din cauza presiunii puterii.Ma apropii de Nate, prinzandu-l de gulerul camasii si ridicandu-l in sus cu putere.
-Asculta bine pustiulica, daca odata te mai atingi de Lissa,iti jur ca nu o sa mai vezi lumina zilei..nu uita si un vampir moare pana la urma..sau ti-ai uitat slabiciunea? intreb ironic si il trantesc cu putere departe de mine pe plaja.Ma apropii de el in mai putin de o secunda incepand sa ne luptam fenetic.Nimeni nu putea vedea cu ochii liberi lupta noastra deoarece incepusem sa ne luptam in aer.Eram la o egalitate subita, el levita eu zburam.Loviturile intre noi faceau mici scantei,iar apa deasupra careia pluteam cu viteze incredibile mai ca se despica in doua.
Nu aveam de gand sa pierd, mai ales dupa ce aflasem ce ii facuse unei fate nevinovate si naive ce picase in bratele sale pentru ca il iubise.