-Si Lissa,nu mi-ai raspuns,ce zici de o plimbare? Ma priveste oarecum intrebatoare. Era in jurul amiezii, soarele stralucea, ca ochii ei minunati ce ma fascinau mereu.
-Dar Tara....
-Tara va ramane cateva ore cu mama, vreau soar sa ne plimbam putin, singuri.. mia fost dor de tine, de noi, vreau putine ore doar cu tine, spun sarutand-o dulce, lipind-o si mai mult de mine. Imi era dor, dor sa ma plimb undeva departe doar cu ea, sa fim noi doi si soarele de pe cer. Meritam asta, doream sa recuperez timpul pierdut.
Dupa sarutul oferit, rosindu-se putin, imbratisandu-ma de dupa gat, si rasufland greu, afirma din cap un zambet buclucas pe buzele ei finute.
-Bine, doar cateva ore, spune ea ca un copil najutorat.
-Promit scumpa mea. Zambesc si in timp ce o tin pe Lissa in brate, trimit un mesaj telepatic mamei mele. Spre miarea mea vine imediat, si bineinteles incepe sa ma pupe sa ma imbratiseze, fericita ca ma vede in forma mea de inger si ca ma vede langa Lissa.
-Dar cum ai venit?
-Pai...e o poveste lunga, sa zicem doar ca cu putin noroc, spun afisand un zambet calm. Doream sa te rog frumos, sa stai cateva ore cu nepotica ta, eu cu Lissa vrem sa facem o plimbare doar noi doi, vreau sa recuperez putin timpul pierdut cu ea si doream sa-ti mai multumesc ca ai fost alaturi de ea in timpul plecarii mele.
Mama zambeste imediat si merge langa patutul Tarei.
-Desigur scumpul meu, puteti sta linistiti, Tara e in sigurata cu mine, spune ea cu un zambet larg privind-o pe micuta cum dormea.
Zambesc si ii multumesc de ajutor, dupa care o iau pe Lissa in brate, si ies de pe balconul casei, zburand in sus catre nori. Banuiam ca ii era dor de un peisaj asa frumos. Dupa cateva minute in care admira fericita si plina de dor peisajul angelic de deasupra norilor, cobor cu ea intr-o poienita frumoasa, dupa padurea de langa orasul nostru. Era frumos acolo, batea soarele printre crengile copacilor iar vantul era racoroz si placut.
Ne asezam pe iarba unul langa altul tinandu-ne de mana. O priveam si arata minunat. Aceiasi fata ce o stiam eu.
-Te iubesc Lissa!
-Dar Tara....
-Tara va ramane cateva ore cu mama, vreau soar sa ne plimbam putin, singuri.. mia fost dor de tine, de noi, vreau putine ore doar cu tine, spun sarutand-o dulce, lipind-o si mai mult de mine. Imi era dor, dor sa ma plimb undeva departe doar cu ea, sa fim noi doi si soarele de pe cer. Meritam asta, doream sa recuperez timpul pierdut.
Dupa sarutul oferit, rosindu-se putin, imbratisandu-ma de dupa gat, si rasufland greu, afirma din cap un zambet buclucas pe buzele ei finute.
-Bine, doar cateva ore, spune ea ca un copil najutorat.
-Promit scumpa mea. Zambesc si in timp ce o tin pe Lissa in brate, trimit un mesaj telepatic mamei mele. Spre miarea mea vine imediat, si bineinteles incepe sa ma pupe sa ma imbratiseze, fericita ca ma vede in forma mea de inger si ca ma vede langa Lissa.
-Dar cum ai venit?
-Pai...e o poveste lunga, sa zicem doar ca cu putin noroc, spun afisand un zambet calm. Doream sa te rog frumos, sa stai cateva ore cu nepotica ta, eu cu Lissa vrem sa facem o plimbare doar noi doi, vreau sa recuperez putin timpul pierdut cu ea si doream sa-ti mai multumesc ca ai fost alaturi de ea in timpul plecarii mele.
Mama zambeste imediat si merge langa patutul Tarei.
-Desigur scumpul meu, puteti sta linistiti, Tara e in sigurata cu mine, spune ea cu un zambet larg privind-o pe micuta cum dormea.
Zambesc si ii multumesc de ajutor, dupa care o iau pe Lissa in brate, si ies de pe balconul casei, zburand in sus catre nori. Banuiam ca ii era dor de un peisaj asa frumos. Dupa cateva minute in care admira fericita si plina de dor peisajul angelic de deasupra norilor, cobor cu ea intr-o poienita frumoasa, dupa padurea de langa orasul nostru. Era frumos acolo, batea soarele printre crengile copacilor iar vantul era racoroz si placut.
Ne asezam pe iarba unul langa altul tinandu-ne de mana. O priveam si arata minunat. Aceiasi fata ce o stiam eu.
-Te iubesc Lissa!